DNS Cache
DNSDNS Cache este mecanismul de stocare temporară a rezultatelor interogărilor DNS, care permite răspunsuri rapide la cereri repetate fără a mai parcurge întregul proces de rezolvare. Cache-ul DNS funcționează la mai multe niveluri: browser, sistem de operare, resolver local și server DNS recursiv. Durata de stocare este controlată de valoarea TTL.
DNS Cache, sau memoria cache DNS, este o componentă esențială pentru performanța și eficiența sistemului DNS. Prin stocarea temporară a rezultatelor interogărilor anterioare, cache-ul DNS reduce dramatic numărul de cereri care trebuie procesate de serverele DNS și timpul de răspuns perceput de utilizatori.
Cache-ul DNS funcționează pe mai multe niveluri. La cel mai apropiat nivel, browserul web menține propriul cache DNS. Sistemul de operare are de asemenea un cache DNS (pe Windows gestionat de serviciul DNS Client, pe Linux de systemd-resolved sau nscd). Resolverul DNS recursiv menține cel mai mare cache, servind mii sau milioane de utilizatori.
Fiecare înregistrare DNS stocată în cache are o durată de viață determinată de valoarea TTL (Time To Live) setată de administratorul domeniului. Când TTL-ul expiră, înregistrarea este eliminată din cache și trebuie reinterogată. Valori TTL scăzute permit actualizări rapide dar generează mai mult trafic DNS, în timp ce valori mari reduc traficul dar întârzie propagarea modificărilor.
Cache-ul DNS poate fi sursa unor probleme. Înregistrările cache expirate sau incorecte pot cauza erori de accesare. Pe Windows, comanda ipconfig /flushdns golește cache-ul DNS local. Pe macOS, se folosește dscacheutil -flushcache, iar pe Linux, systemd-resolve --flush-caches.
Securitatea cache-ului DNS este importantă deoarece atacurile de tip cache poisoning pot introduce înregistrări false, redirecționând utilizatorii către site-uri malițioase. DNSSEC protejează împotriva acestui tip de atac prin semnarea criptografică a înregistrărilor DNS, permițând verificarea autenticității răspunsurilor.