IPv4
RețelisticăIPv4 (Internet Protocol versiunea 4) este a patra versiune a protocolului de internet și cea mai utilizată pentru rutarea traficului pe internet. Folosește adrese pe 32 de biți, reprezentate ca patru numere decimale separate prin puncte, oferind aproximativ 4,3 miliarde de adrese unice disponibile pentru dispozitivele conectate la rețea.
IPv4 a fost implementat inițial în 1983 și a devenit coloana vertebrală a internetului modern. Fiecare adresă IPv4 este formată din 32 de biți, organizați în patru octete separate prin puncte (notația zecimală cu punct), cu valori între 0 și 255. Un exemplu tipic de adresă IPv4 este 192.168.0.1.
Spațiul de adrese IPv4 este împărțit în mai multe clase (A, B, C, D și E), fiecare destinată unor utilizări specifice. Clasele A, B și C sunt folosite pentru adresarea dispozitivelor, clasa D pentru multicast, iar clasa E este rezervată pentru scopuri experimentale. De asemenea, există blocuri de adrese private (precum 192.168.x.x și 10.x.x.x) care nu sunt rutabile pe internet și sunt folosite în rețelele locale.
Una dintre cele mai mari provocări ale IPv4 este epuizarea adreselor disponibile. Cu doar aproximativ 4,3 miliarde de adrese posibile, cererea a depășit oferta pe măsură ce tot mai multe dispozitive s-au conectat la internet. Pentru a gestiona această limitare, s-au dezvoltat tehnici precum NAT (Network Address Translation), care permite mai multor dispozitive dintr-o rețea locală să partajeze o singură adresă IP publică.
În domeniul găzduirii web, adresele IPv4 rămân standardul predominant. Furnizorii de hosting alocă adrese IPv4 serverelor pentru a permite accesul la site-urile web. Cu toate acestea, din cauza rarității crescânde a adreselor IPv4, costul acestora a crescut semnificativ, determinând migrarea treptată către IPv6.
IPv4 continuă să funcționeze în paralel cu IPv6 prin mecanisme de tranziție precum dual-stack și tunelare, asigurând compatibilitatea în perioada de migrare.